PRIDID'I, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. si intranz. (De obicei în construcţii negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a coplesi pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. - Din sl. prideti.
Sursă : DEX'98 (35783)  - ana_zecheru

PRIDID'I vb. v. bate, birui, coplesi, covârsi, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reţine, stăpâni, subjuga, supune.
Sursă : Sinonime (203218)  - siveco

PRIDID'I vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. si Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)
Sursă : Sinonime (203217)  - siveco

pridid'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pridid'esc, imperf. 3 sg. pridide'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pridide'ască
Sursă : DOR (274268)  - siveco

A PRIDID//'I ~'esc tranz. 1) (mai ales în construcţii negative) A reusi în realizarea unei acţiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie coplesit; a coplesi; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-si ~ plânsul a-si stăpâni plânsul. /<sl. pridati
Sursă : NODEX (349312)  - siveco